Egalitate intre oameni!

Constat pe zi ce trece ca urmatoarele afirmatii au ajuns doar niste vorbe frumoase, dar totusi prafuite si uitate intr-o camaruta obscura inlauntru nostru.
“Ce tie nu-ti place altuia nu-i face.”
“Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”

Oricine suntem, oricare ar fi statutul nostru social, oricare ar fi statutul nostru material, oricare ar fi nivelul nostru intelectual, oricat de frumosi suntem, oricat de nobili, A FI OM ofera acestora o frumusete speciala si o mai mare valoare, chiar daca ce avem sau ce suntem, fie, am primit fara sa facem ceva, fie, am fost binecuvantati cu sanatate si oportunitati sa castigam totul prin munca.
Imi pare nespus de rau sa constat ca gasim vreme pentru rautate si pentru atat de mult egoism, incredibil, nu mai ne pasa un gram de cel care este langa noi, totul se rezuma doar la “Ce avantaje am eu?[…]”, ” Imi este mie bine daca procedez in felul acesta?”, “Eu sunt important si nimic altceva nu mai conteaza” […] Cand a fost ultima data cand ti-ai pus o intrebare de genul: “Decizia mea il raneste pe celalalt/ceilalti implicat/i sau de fapt asta nici nu trebuie sa ma intereseaze?”, “Daca eu ies in fata, mai conteaza prin ce mijloace am ajuns si daca am ranit pe cineva?” […]
Voi cita o afirmatie destul de dura, insa daca suntem sinceri si obiectivi putem observa cat adevar se afla in spatele ei. “Daca unul se crede ca este ceva, macar ca nu este nimic se inseala singur.”
Conteaza in fata cancerului sau in fata oricarei boli incurabile ca suntem o mare personalitate sau ca suntem doar un om de rand, modest? Sau in fata mortii? Suntem mai privilegiati daca nu avem niciun defect fizic, in fata celor care au unul, atunci cand stai pe un scaun in fata unei usi pe care scrie mare: citostatice? Are vreo valoare ca nivelul IQ-ului este peste 130 cand stii ca mai ai decat cateva zile de trait? Poate vei raspunde ca acestea conteaza, ca lasi un nume in spate. Poate ai dreptate, lasi un nume in spate, te intreb ce nume? si imi vin doua exemple in minte pe care vi le voi impartasi, chiar daca dincolo de asta importanta este siguranta unui suflet mantuit si o destinatie perfecta, Raiul.
Primul exemplu, Adolf Hitler, conducatorul absolut al Germaniei, un mare om daca privim pozitia lui in societate, insa atitudinea lui cat a trait a fost cea care i-a pus parafa valorii pentru eternitate. Cum i-a ramas numele in istorie? M-am ingrozit cand am citit cartea “Am fost medic la Auschwitz” si cand am vazut diverse documentare despre lagarele de la Auschwitz. Cat de crud si tiran a fost Hitler.
Al doilea exemplu, la polul opus, Maica Tereza, una din figurile religioase reprezentative ale secolului XX, cea care a primit in 1979 premiul Nobel pentru Pace, si din 1996 distinctia de cetatean de onoare al SUA. A stiut sa fie om, o alta atitudinea, implicit o alta imagine in istorie.
Este adevarat, niciunul dintre noi nu se poate intoarce in timp pentru un nou inceput, asa cum poate ne dorim de multe ori, insa nu e tarziu, si avem sansa sa ne modelam un final cu totul special.
Sa incepem sa fim oameni! “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!”

 

Sa nu fim multumiti doar atunci cand dam bani la saraci. Banii nu sunt suficienti, banii pot fi primiti, dar oamenii au nevoie de inimile voastre, au nevoie sa-i iubiti. Maica Tereza

 

hugs,

 

Copyright © 2013 Madalina Avramescu. Toate drepturile rezervate.